Blog

Blog list

Compellingly embrace empowered e-business after user friendly intellectual capital. Interactively actualize front-end processes with effective convergence. Synergistically deliver performance based methods of empowerment.

consult-copil-oftalmolog-1024x576.png
08/mai/2018

Mi-am amintit zilele astea cum m-am simțit când mi-am dus copilul pentru prima dată la o consultație oftalmologică. Fetița mea avea pe atunci 3 ani și, cu toate că nu existau probleme, am decis că este timpul să mergem la medicul oftalmolog. Zis și făcut! Am sunat, am făcut o programare și, după câteva zile, am ajuns la oftalmolog. Pentru mine, ca mamă, emoțiile au fost foarte mari. Fetița a fost foarte cooperantă, a fost consultată, i s-au măsurat dioptriile, mișcările oculare, poziția ochilor, după care i s-a făcut acuitatea vizuală. La final, am răsuflat ușurată. Totul era în regulă!

Munca într-o clinică oftalmologică, la Clinica Optisan, mi-a amintit experiența mea. Și îmi amintește de ea de multe ori când în cabinet sau în sala de așteptare avem pacienți copii. Unii ajung pentru prima oară la noi, iar alții sunt deja pacienți vechi și constanți care vin la controalele regulate recomandate de Dr. Alexandru Dimitriu, medic primar oftalmolog.

Copiii sunt, de cele mai multe ori, dezinvolți și fără griji. Mai stingheri sunt cei pe care părinții au făcut MAREA greșeală de a-i speria cu mersul la medic. Cu siguranță, în mințile lor inocente își pun tot felul de întrebări: Oare ce îmi face doctorul acesta? Oare o să îmi facă injecție? Oare o să mă doară când îmi controlează ochișorii?

Dragi părinți, pregătiți-vă copiii pentru vizita la medic! Informați-vă, iar apoi explicați-le ce înseamnă întâlnirea cu medicul și consultația și totul va decurge în liniște și cu cooperare maximă din partea celui mic. Și niciodată să nu-l amenințați că îl duceți la doctor, atunci când nu vă ascultă! Copiii pot fi controlați prin alte metode decât amenințarea cu injecția sau mersul la medic. Ok, am zis-o!

Bun, am vorbit despre copii. Acum trec la părinți. Cu siguranță, și părinții micilor noștri pacienți au emoții. La începutul acestor rânduri, v-am prezentat pe scurt experiența mea. Da, am recunoscut că am avut emoții! Însă nu le-am transmis copilului. Mi le-am controlat, am reușit să fiu foarte calmă și să-i transmit copilului încredere în doctor. Doar alegem medicul la care mergem pentru că avem încredere în el, așa este?

În altă ordine de idei, după ce ați intrat la consultație, în momentul în care copilul colaborează cu medicul oftalmolog, nu este cazul să interveniți și, mai ales, nu îl apostrofați să fie atent la optotip dacă nu spune bine literele sau cifrele pe care i le indică medicul. Probabil, copilul dumneavoastră nu vede. Asta va stabili medicul după consultație. Iar dacă oftalmologul stabilește un diagnostic de vicii de refracție, nu vă certați copilul că nu v-a spus că nu vede. El nu putea sau putea cu greu să își dea seama că nu vede. Dacă, în urma consultației, medicul oftalmolog stabilește că va trebui să poarte ochelari, după ce l-ați certat în cabinet, cu siguranță va deveni reticent la a purta ochelari.

Am scris aceste rânduri pentru că sunt părinte și știu că este destul de stresant să mergi cu copilul la medic. Vă asigur, însă, că dacă ne gestionăm noi, adulții, corect emoțiile și reacțiile, vom reuși să avem copii fericiți de fiecare dată când mergem la o consultație.

Și nu uitați de consultațiile preventive! Programați-vă constant copilul pentru consultații de rutină și nu așteptați să vă semnaleze el că nu vede. S-ar putea ca atunci să fie destul prea târziu în ceea ce privește unele afecțiuni oftalmologice!

Toate cele bune! Revin în scurt timp cu noutăți pentru dumneavoastră!

Daniela FIZEȘAN

Sursa foto: goo.gl/AKeB1U


18231031_xl-1024x971.jpg
14/mart./2018

Fiecare copil are un vis. Unul vrea să devină pompier, altul – pilot de curse sau poate militar. Iar fiecare părinte are un vis pentru copilul său. Cineva își vede copilul inginer, neurochirurg sau un tenismen talentat. Din păcate, există afecțiuni care îi pot împiedica să-și îndeplinească visurile.
Una dintre acestea poate fi ambliopia, numită și boala ochiului leneș, caracterizată prin performanţa slabă a unui ochi. Între 2% și 5% din întreaga populație a lumii a fost diagnosticată cu ambliopie.

 

 

Ambliopia este o afecțiune tăcută, care nu transmite simptome ușor de sesizat ca în cazul altor boli. Copilul cu ambliopie nu realizează că nu vede bine cu un ochi. Astfel, creierul ignoră imaginile de la nivelul ochiului cu probleme și percepe numai imaginile de la ochiul sănătos.

Ambliopia poate fi recuperată complet dacă este depistată și diagnosticată la timp. De cele mai multe ori, copiii nu își dau seama de problema cu care se confruntă, nu le pot transmite părinților și astfel nu ajung la un consult oftalmologic. 

Considerăm importantă informarea părinților, dar și conștientizarea consecințelor pe termen lung.

De aceea, în luna martie și aprilie derulăm o campanie de informare și de conștientizare prin care ne dorim să prevenim ambliopia.
___
Netratată la timp, #ambliopiadistrugevisuri.


Copilul-tausufera-de-rau-de-miscare-.png
20/nov./2017

Întreabă din 5 în 5 minute „Am ajuns?”, „Când ajungem?”, se plânge de dureri de cap, de burtică sau mai grav, trebuie să fiți echipați nonstop cu pungi de plastic în caz de vărsături.

Dacă așa începe scenariul unei călătorii în familia voastră, cu siguranță te gândești cu groază la fiecare vacanță cu mașina la distanțe lungi.

Răul de mișcare este foarte neplăcut, iar când cei afectați sunt copiii, problema este și mai gravă.

 

Ce se întâmplă în corp când este resimțită starea de rău?

Urechea noastră  internă dispune de niște receptori ai echilibrului. Aceștia percep în permanență poziția corpului și transmit informația către creier. Receptorii noștri vizuali procedează la fel. Ei bine, atunci când călătorim cu un vehicul (fie el mașină, avion sau vapor), receptorii echilibrului sesizează mișcarea, în timp ce receptorii vizuali nu o văd. Ei percep o aparentă imobilizare a corpului. Și atunci, în creier ajung două informații contradictorii: mă mișc, nu mă mișc. Acest conflict de informații derutează organismul, care activează în creier alți receptori. Astfel, se manifestă dureri de cap, amețeli, grețuri.

La copii, receptorii echilibrului sunt complet formați în cel de-al doilea an de viață, moment din care pot resimți răul de mișcare exact ca și adulții.

Deși datul în leagăn sau carusel nu reprezintă o problemă pentru copil, accelerarea puternică și frânarea într-un spațiu în care din interior nu se mișcă nimic, pot provoca stări de rău.

 

Sfaturi pentru evitarea răului de mișcare:

  • Ai grijă la alimentele pe care le consumă copilul înainte de drum şi evită mâncărurile grase, cu ingrediente grele, care necesită mai mult timp pentru digestie. Trebuie evitată, totodată, o masă copioasă înainte de a pleca cu maşina, dar acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să mănânce nimic, ci mai degrabă se recomandă un preparat ușor, chiar înainte de plecare.

 

  • Poziţionează copilul pe scaunul de maşină sau direct pe banchetă, dacă vârsta lui permite acest lucru, cu capul cât mai drept. O astfel de poziţie este prielnică pentru stomac, dar şi pentru ochi, care vor putea să se concentreze mai bine la priveliştea din afara maşinii.

 

  • Învață-l pe copil să se uite pe geam, la lucrurile de afară, în loc să fie concentrat la obiecte aflate la o distanţă mică de el (precum revistele, cărţile sau diverse gadgeturi). Îi poți zice să numere copacii văzuţi pe geam sau maşinile care trec pe sensul opus, toate acestea fiind mult mai liniştitoare atunci când suferi de rău de mașină decât fixarea privirii pe un punct din imediata apropiere.

 

  • Opriţi maşina de câte ori e nevoie şi lăsaţi-l pe cel mic să iasă afară şi să facă câţiva paşi. Chiar dacă acest lucru înseamnă că veţi ajunge mai târziu la destinaţie, mai important e să ajungeţi cu bine, iar cel mic să aibă parte de o călătorie cât se poate de agreabilă.

 

  • Parcurgeți drumul noaptea. Pe timpul nopții, receptorii echilibrului din urechea internă sunt mai puțin sensibili la stimulii externi. În cel mai bun caz, copilul va depăși situația critică, dormind.

 

Dacă în ciuda tuturor mijloacelor încercate, copilul se confruntă în continuare cu rău de mișcare la fiecare călătorie, problema poate fi soluționată prin tratament.

 

Cum se tratează/previne răul de mișcare

În general, remediile pentru răul de mișcare variază de la medicamente disponibile cu sau fără rețetă, până la „leacuri” destul de controversate, care, din păcate, tratează doar simptomele răului de mișcare, nu și cauza.

Mai mult decât atât, o mare parte dintre medicamente pot avea efecte adverse, care pot fi extrem de neplăcute, mai ales în cazul bebelușilor, copiilor mici sau femeilor însărcinate.

De aceea, din dorința de a trata cauza și nu doar simptomele, a fost inventat un soft care constă într-un set de exerciții prin care se echilibrează percepția vizuală și senzorii de mișcare prezenți în urechea internă. Exercițiile efectuate vor permite creierului să sincronizeze informațiile primite de la ochi cu cele de la urechea internă.

Softul arată ca un joc pe calculator, ceea ce îl face și o metodă de tratament prietenoasă pentru copii și, totodată, eficientă.

Prin intermediul exercițiilor realizate vor fi eliminate semnalele contradictorii trasmise către creier de cele două sisteme de simț, iar răul de mișcare va dispărea.

Așadar, după câteva ședințe de terapie prin joc, veți observa că simptomele răului de mișcare se vor diminua și ulterior vor dispărea complet, reușind astfel să tratați cauza.

Pentru mai multe informații, dar și programări, ne puteți scrie pe office@optisan.ro sau ne puteți găsi la numărul de telefon 0735.515.727.

Până atunci, vă dorim drum bun și călătorii frumoase!


sarcina-retina.jpg
25/oct./2017

În timpul sarcinii, principala amenințare la adresa sistemului vizual o reprezintă starea retinei. Retina reprezintă un strat subțire de țesut nervos, situat pe interiorul părții din spate a globului ocular, care absoarbe lumina.

Este o entitate complexă, formată în principal dintr-un strat subțire de celule sensibile la lumină – fotoreceptorii. Retina este responsabilă de percepția imaginii proiectate pe ea prin intermediul corneei și cristalinului; ea transformă imaginea în impulsuri nervoase care sunt apoi transmise la creier.

Principalele probleme apărute la nivelul retinei sunt: degenerarea retinei, ruptura de retină, decolarea de retină.

Întrebarea de bază, care îngrijorează toate femeile însărcinate, este privitoare la păstrarea vederii.

În scopul prevenirii posibilelor complicații ale ochiului în timpul sarcinii și nașterii, este necesară determinarea din timp a stării sistemului vizual al viitoarei mame și verificarea integrității retinei.

Indiferent de modul în care vedeți și de prezența sau absența acuzelor ce țin de vedere, oftalmologii recomandă să efectuați un examen la 10-14 săptămâni de sarcină.

Pe lângă examenul general al sistemului vizual, este necesară efectuarea unui diagnostic al fundului de ochi cu pupila dilatată.

În cazul în care examenul oftalmologic nu relevă anomalii, se recomandă repetarea lui spre sfârșitul sarcinii, la 32-36 săptămâni. Totuși, în cazul în care aveți miopie, medicii oftalmologi recomandă să efectuați examenul lunar. În timpul sarcinii, întreg organismul femeii este supus schimbărilor, inclusiv aparatul vizual, de aceea ochii necesită o atenție deosebită din partea viitoarei mame.

 

Cum va fi nașterea?

Orice femeie care are anumite probleme cu vederea își pune la un moment dat întrebarea, dacă va putea naște natural sau va fi nevoie de cezariană. Răspunsul la această întrebare nu este unul simplu, deoarece decizia cu privire la modul în care va avea loc nașterea depinde de mai mulți factori, cum ar fi: starea retinei și a fundului de ochi, starea generală a pacientei, vârsta etc..

Cezariana este o procedură chirurgicală în care fătul este extras printr-o incizie în peretele abdominal anterior și uter. Riscul pentru viață și sănătatea femeii în timpul intervenției este de 12 ori mai mare decât în timpul nașterii naturale. De aceea, ca orice altă procedură chirurgicală, cezariană se efectuează doar în baza unor indicații absolute, adică în cazurile în care nașterea pe cale naturală este imposibilă sau periculoasă pentru viața mamei sau fătului. Din păcate, una dintre cele mai frecvente indicații pentru cezariană este modificarea degenerativă a retinei.

 

Dacă aveți miopie

Ca urmare a oscilațiilor de presiune în timpul nașterii naturale, crește riscul de decolare de retină la femeile cu miopie și modificări ale fundului de ochi. Actualmente, pentru a preveni răspândirea modificărilor degenerative la nivel de retină și a reduce riscul de decolare de retină, este folosită fotocoagularea profilactică cu laser. În timpul acestei proceduri se efectuează așa-numita “sudură” a punctelor slabe de pe retină și în jurul rupturilor. În punctele de coagulare ale retinei apar cicatrici, asigurând o legătură strânsă cu coroida retinei. Fotocoagularea periferică profilactică cu laser se poate aplica oricând înainte de sarcină iar în timpul sarcinii până la termenul de 35 săptămâni.

Starea retinei nu este întotdeauna legată de gradul de miopie. Adesea, la un pacient cu un grad avansat de miopie, starea retinei rămâne satisfăcătoare, retina nu prezintă fisuri și modificări degenerative progresive. Invers, uneori la o miopie ușoară, ce nu depășește 1-3 dioptrii, pe fundul de ochi se observă focare distrofice.

Dacă planificați o sarcină sau sunteți deja gravidă, trebuie neapărat să consultați un oftalmolog pentru examinarea fundului de ochi. Rețineți că o procedură simplă de consolidare a retinei, efectuată la timp, vă poate salva de necesitatea unei operații cezariene.

Sursa foto: goo.gl/rntGcr


retinopatia-prematurului-1024x681.jpg
25/oct./2017

Retinopatia de prematuritate este o afecțiune vasculară a retinei la apariția căreia contribuie o multitudine de factori. Ea se caracterizează prin alterarea vasculogenezei și afectează nou-născuții prematuri cu greutate mică la naștere. Boala poate prezenta forme ușoare sau poate evolua spre dezlipire de retină și în final spre orbire.

Vascularizația normală a retinei începe de la nivelul nervului optic în săptămăna 16 de sarcină, vasele începând să se dezvolte pe suprafața retinei spre periferie astfel încât, în jurul datei nașterii la termen, vasele ating extremitatea anterioară a retinei și își încetează progresia. Săptămânile 28-40 de sarcină reprezintă perioada cea mai activă atât pentru creșterea cât si pentru dezvoltarea oculară.

La nou-născuții prematuri încetează creșterea normală a vaselor retiniene și se dezvoltă vase anormale. Ei vor avea la naștere retina imatură și incomplet vascularizată. La unii, dezvoltarea retinei va continua după naștere și nu vor aparea probleme de vedere, pe când alții vor dezvolta retinopatia prematurității în urma acțiunii factorilor din mediul exterior.

De obicei, retinopatia se dezvoltă în săptămâna a patra de viață iar vârful de morbiditate revine vârstei de opt săptămâni. Cel mai adesea, retinopatia apare la ambii ochi simultan.

 

Factorii de risc

Actualmente se consideră că factorii care influențează apariția retinopatiei de prematuritate sunt multipli. Printre ei se pot enumera:

 

  • Nașterea prematură (26-28 săptămâni)
  • Copiii prematuri cu greutate corporală mică (1,4 kg sau mai puțin)
  • Ventilația mecanică artificială mai mult de 3 zile de la naștere
  • Oxigenoterapia peste 1 lună
  • Modificările în sistemul respirator, circulator și nervos
  • Starea instabilă a copilului imediat după naștere
  • Infecția intrauterină severă

 

Diagnosticul retinopatiei de prematuritate

Examinarea unui copil născut prematur se va efectua la 3-4 săptămâni după naștere.

Ulterior, este absolut necesar ca acesta să fie văzut săptămânal de un oftalmolog. La copiii suspectați de retinopatie este necesară efectuarea examinării fundului de ochi cu pupilă dilatată medicamentos.

Rețineți că, pentru a menține starea de sănătate a ochilor copiilor Dvs. examinarea diagnostică a vederii trebuie să fie la fel de importantă și regulată ca vaccinările și vizitele la pediatru. Dezvoltarea, integrarea în societate și viitorul copilului depinde de felul cum el vede.

 

Tratamentul retinopatiei de prematuritate

Conform statisticilor medicale, există multe cazuri în care îmbunătățirea stării copiilor cu retinopatie de gradul I-II a avut loc fără tratament specific.

Retinopatia de gradul III necesită tratament chirurgical iar gradele IV-V de retinopatie duc la pierderea ireversibilă a vederii.

Pentru a preveni proliferarea vaselor nou-formate, zona periferică a retinei poate fi supusă crioretinopexiei.

În afară de aceasta, ca o opțiune de tratament, poate fi utilizată coagularea cu laser a retinei. Aceste metode de tratament au drept scop păstrarea vederii centrale.

Sursa foto: goo.gl/KK51ot


cataracta-1024x717.jpg
25/oct./2017

  • Descriere cataractă

Cataracta este o afecțiune oftalmologică, frecventă, ce determină scăderea progresivă a vederii prin pierderea transparenței cristalinului.

Cataracta poate fi congenitală sau dobandită. Studiile arată că aproximativ 70% dintre persoanele de peste 65 de ani suferă de această afecțiune, existând însă cazuri în care această afecțiune poate fi întâlnită și la persoane mai tinere.

În stadiile avansate, netratată, această afecțiune poate produce complicații grave. De cele mai multe ori, ambii ochi sunt afectați, fără ca scăderea vederii să fie însoțită de durere. Pacientul acuză scăderea progresivă a vederii sau încețosarea acesteia.

Cataractă congenitală este prezentă chiar de la naștere, uneori de sine stătătoare, alteori în cadrul unor sindroame malformative complexe.

Apare sub forma unui reflex albicios în pupila ochiului afectat. Necesită un diagnostic și tratament urgent în primele luni de viață, altfel funcția vizuală a ochiului respectiv nu mai poate fi recuperată.

 

  • Cauze

Cataracta este în general apanajul vârstei, ea apărând ca o îmbătrânire a cristalinuliui. Această boală poate apărea însă și în cadrul unor stări patologice generale (ex: diabet, tratament îndelungat cu cortizon) sau oculare (miopia forte, inflamații sau traumatisme ale ochiului). Dintre factorii de mediu, cea mai mare influență în apariția cataractei o au razele ultraviolete.

  • Simptomele cataractei

Cel mai frecvent pacienții cu cataractă descriu o încețoșare progresivă a vederii, cu scăderea sensibilității la contrast și denaturarea culorilor (acestea par mai terne, mai întunecate).

Există și forme particulare de cataractă care scad vederea mai ales la lumina puternică sau care scad dioptriile pacienților hipermetropi.

 

  • Evoluția cataractei

În lipsa unui tratament, cataracta ajunge să împiedice complet pătrunderea luminii în ochi, deci duce la pierderea completă a vederii (persistă doar senzația de lumină și întuneric).

Pentru diagnostic și tratament în timp util, pacientul trebuie să fie consultat de un medic oftalmolog atunci când prezintă simptomele deja menționate. În urma unui consult complet oftalmologic diagnosticul este relativ ușor de pus în cazul cataractei.

Sursa foto: goo.gl/iLJvHf


retinopatia-diabetica.png
25/oct./2017

Prevalența este de 40 la sută și apare mai frecvent în diabetul de tip 1, iar amenințarea vederii apare în 10 % dintre cazuri.

Retinopatia diabetică proliferativă (RDP) afectează 5-10 % din populația diabetică. Pacienții cu diabet zaharat tip I au risc de retinopatie diabetică proliferativă de 60% la 30 de ani de la debutul diabetului.

 

Cauzele retinopatiei diabetice

Este o microangiopatie – vasele mici sunt vulnerabile în particular la hiperglicemie.

  • acumularea de sorbitol, radicali liberi, produși finali ai glicării.
  • distrugerea celulelor pericite
  • îngroșarea membranei bazale capilare, subțierea mușchiului vascular neted,
  • modificări hematologice (creșterea vâscozității sângelui, modificări ale eritrocitelor, leucocitelor, trombocitelor)
  • nonperfuzie capilară- duce la neovascularizație

 

Retinopatie diabetică – semne

  • microangiopatii
  • hemoragii retiniene
  • exsudate
  • edem macular diabetic
  • maculopatie focală
  • maculopatie difuză
  • maculopatie ischemică
  • edem macular clinic semnificativ
  • modificări vasculare

 

Factori de risc

  • durata diabetului
  • controlul slab al glicemiei
  • sarcina
  • hipertensiunea
  • alți factori: hiperlipidemia, fumatul, operația de cataractă, obezitatea, anemia

 

Evoluție

– Factori de prognostic prost:

Oculari: ischemie oculară severă, exsudate, edem macular difuz, retinopatie severă la prezentare.

Sistemici: hipertensiune necontrolată, boala renală, control slab al glucozei sanguine, HbA1 crescută- hemoglobină glicozilată

 

Diagnosticul de retinopatie diabetică

Diagnoticarea se face prin examen al fundului de ochi prin oftalmoscopie directă sau indirectă.

Tratament

În tratamentul retinopatiei diabetice se folosesc diferite preparate medicamentoase pentru fortificarea pereţilor vaselor de sânge, pentru resorbţia hemoragiilor, a depunerilor lipidice şi albuminoase pe retină şi care îmbunătăţesc schimbul de substanţe şi vascularizează ochiul. Totuşi, aceste preparate nu pot opri evoluţia bolii şi sunt utilizate ca şi metode auxiliare.

Unul dintre cele mai eiciente tratamente este coagularea retinei cu laser. Aceste tratamente se repetă  în câteva şedinţe, cu pauze de la 3 la 7 zile. Cu ajutorul lor se distrug vasele nou formate cu permeabilitatea crescută a peretelui, se îngustează zonele în care nu funcţionează capilarele şi în care se acumulează substanţele nocive. Este necesar ca în perioada tratamentului, pacientul să fie monitorizat de medicul oftalmolog.

La stadiile incipiente, fotocoagularea laser este destul de eficientă, dacă se începe din timp, însă de multe ori, previne rezultatele negative doar pentru o perioadă de timp: retinopatia va continua să evolueze deoarece diabetul zaharat există în organism şi după tratament. Pentru astfel de cazuri indicat este tratamentul chirurgical.

Sursa foto: goo.gl/SKj5ry


glaucom-1024x683.jpg
25/oct./2017

Glaucomul este o boală oculară gravă, care conduce frecvent la orbire incurabilă. În prezent, știința cunoaște doar o singură cale de prevenire a orbirii ca o consecință a glaucomului: diagnosticul precoce și tratamentul corect. Datorită metodelor moderne de tratament, majoritatea pacienților reușesc să-și păstreze vederea și să se bucure de percepția lumii înconjurătoare.

Glaucomul este o afecțiune cronică a ochilor, care se manifestă prin creșterea presiunii intraoculare, afectarea nervului optic și diminuarea vederii, chiar până la cecitate.

Cecitatea provocată de glaucom are un caracter ireversibil, deoarece se distruge nervul optic.

Din păcate, glaucomul este o afecțiune destul de răspândită. De această boală suferă, în special, persoanele cu  vârsta de peste 40 de ani, însă glaucomul îi poate afecta și pe tineri (glaucomul juvenil) și chiar pe nou-născuți (glaucomul congenital).

 

Cauze glaucomului

Creșterea presiunii introculare este cauzată de apariția unui dezechilibru între secreția și eliminarea lichidului intraocular (umor apos).

Există anumite conformații ale ochiului care predispun la dezvoltarea acestui mecanism de creștere a presiunii intraoculare, conformații care se pot moșteni din familie.

Persoanele care au rude apropiate diagnosticate cu  glaucom au un risc mai mare de a dezvolta această boală.

 

Simptome de glaucom

Glaucomul poate fi pentru o lungă perioadă de timp o boală asimptomatică. O tensiune intraoculară mediu crescută nu dă simptome dar acționează insidios asupra nervului optic determinând distrugerea progresivă a fibrelor sale.

Rareori, în faze avansate ale glaucomului, pot apărea dureri de cap, senzația de presiune în zona oculară iar când nervul optic este aproape complet distrus apare și scăderea vederii.

 

Pentru o perioadă îndelungată glaucomul se manifestă doar prin îngustarea câmpului vizual (pe care pacientul nu o sesizează), vederea centrală fiind în acest timp perfect păstrată.

 

Evoluția glaucomului

În lipsa tratamentului glaucomul duce la pierderea completă și ireversibilă a vederii prin distrugerea totală a nervului optic. Stadiul în care glaucomul este depistat este și cel în care el va rămâne în cazul în care tratamentul instituit este eficient, fibrele nervoase pierdute nefiind regenerabile.

De cele mai multe ori glaucomul este diagnosticat la un control de rutină. De aceea este recomandabil anual un consult oftalmologic complet tuturor persoanelor trecute de 40 de ani, mai ales dacă provin din familii cu glaucom.

 

Diagnostic

Diagnosticul de suspiciune de glaucom se pune atunci când la un control de rutină depistam o tensiune intraoculară care depășește limitele normale cuprinse între 10-21 mmHg.

Diagnosticul de glaucom se stabilește prin alte investigații care pot să confirme o afectare a nervului optic:

– examinarea fundului de ochi (inclusiv aspectul nervului optic)

– examinarea câmpului vizual poate depista deficite de funcție a nervului optic deja instalate.

– tomografia nervului optic arată în detaliu structura fibrelor nervoase și eventuala lor acceptare.

– pahimetria măsoară grosimea corneei și este importantă deoarece măsurarea tensiunii intraoculare se realizează prin aplicarea unor presiuni aplicate la nivelul corneei; rezultatele acestor măsurători pot fi influențate în plus sau în minus prin existența unei cornei mai groase sau mai subțiri față de media statistică.

Clinica Optisan este dotată cu aparatură de ultimă generație cu ajutorul căruia specialiștii noștri vă pot efectua toate investigațiile necesare diagnosticării corecte și la timp a glaucomului.

 

Tratamentul glaucomului

De cele mai multe ori, tratamentul glaucomului este medicamentos, fie prin instilarea unor picături care scad tensiunea intraoculară, fie prin reducerea producției de umor apos sau prin facilitarea eliminării lui din ochi. La nevoie se pot asocial doua sau chiar trei substanțe care, acționând prin mecanisme diferite, își potențează efectul hipotensor ocular.

După confirmarea diagnosticului de glaucom, pacientul trebuie să se meargă din șase în șase luni la medical oftalmolog pentru urmărirea eficienței tratamentului prescris. O dată cu măsurarea tensiunii intraoculare, medical oftalmolog va investiga și starea fundului de ochi și va decide dacă este necesară repetarea unor investigații cum ar fi efectuarea câmpului vizual computerizat sau tomografia de nerv optic. De asemenea, doar medicul oftalmolog va decide modificarea protocolului de tratament.

Sursa foto: goo.gl/kt9gkd


astigmatismul.jpg
25/oct./2017

Este, probabil, cea mai puţin înţeleasă afecţiune a vederii în rândul publicului larg. La fel ca miopia sau hipermetropia, astigmatismul este un viciu de refracţie. Astigmatismul este cauzat de forma defectuoasă a corneei.  Atunci când deformarea corneei este pronunţată (de exemplu, corneea are curbură unei mingi de rugby, mai degrabă decât a unei mingi de fotbal), vederea va fi înceţoşată atât la apropiere, cât şi la depărtare, pentru că razele de lumină vor avea mai multe puncte în care converg, în loc de unul singur, aşa cum ar fi cazul în care lentila ar fi sferică.

În afară de vederea înceţoşată, alte simptome ale astigmatismului mai includ: oboseală oculară, dureri de cap şi zone ale vederii în care obiectele apar deformate. Se estimează că 30% dintre copii suferă de astigmatism şi, de aceea, este important ca, la cel mai mic semn care indică o problemă de vedere a copilului, acesta să fie consultat de un medic oftalmolog, pentru corectarea problemei. În caz contrar, copilul va avea probleme nu numai în ceea ce priveşte calitatea vieţii, în general, dar şi probleme la şcoală (scris, citit, matematică etc. ).

Astigmatismul poate fi prezent în asociere cu vicii de refracție (miopie, hipermetropie sau prezbiopie). De asemenea, astigmatismul se poate modifica în timp şi poate fi asimetric, prezent la unul dintre ochi sau la ambii.

Cea mai utilizată metodă de corectare a astigmatismului este purtarea ochelarilor de vedere permanenţi, deoarece neclaritatea vederii este prezentă atât la distanţă, cât şi la aproape. Aceştia vor avea lentile de formă specială, cilindrică, care să compenseze deformarea corneei. Această formă nu este sesizabilă de către anturajul pacientului, deci nu este inestetică, dar se recunoaşte prin grosimea inegală a marginii lentilei. La prima purtare de ochelari cu lentile cilindrice, pacientul poate sesiza o deformare a suprafeţelor, bombarea podelei; el reclamă ameţeli, nesiguranţă la coborâtul scărilor şi a trotuarelor. Toate aceste simptome dispar prin exerciţiu şi nu este înţelept ca pacientul să renunţe precipitat la ochelari.

În unele cazuri, astigmatismul nu poate fi corectat decât cu ajutorul lentilelor de contact, care compensează, prin relieful lor, forma defectuoasă a corneei. Pentru astigmatismele mari se indică lentile de contact speciale, rigide, care comprimă cornea.

Intervenţia chirurgicală cu laser nu este recomandată decât în anumite cazuri. Principiul intervenţiei este remodelarea corneei, cu aplatizarea meridianului celui mai bombat şi bombarea meridianului celui mai plat, pentru egalizarea dioptriilor. Eliminarea astigmatismului în totalitate este greu de obţinut.

 

Astigmatismul la copil

Aproximativ fiecare al patrulea locuitor al planetei are un așa-numit “astigmatism fiziologic”, al cărui grad nu depășește 0,5 dioptrii.

O asemenea eroare optică nu se resimte și nu are nevoie de corecție. Dacă, însă, gradul de astigmatism este peste 1,0 dioptrie, de obicei el afectează semnificativ funcția vizuală. Deoarece astigmatismul este o boală congenitală, el se poate manifesta la orice vârstă, nu neapărat în copilărie. Totuși, cel mai adesea astigmatismul este diagnosticat la copii în timpul testării vederii la vârsta de 2 ani. La această vârstă, medicul poate deja prognoza dezvoltarea pe mai departe a sistemului vizual al copilului.

Clinica Optisan dispune de aparatura necesară pentru investigarea vederii copiilor chiar cu vărste de câteva luni. Cu ajutorul autorefractometru binocular PlusoptiX examinarea iniţială a copiilor este foarte simplă, fără a mai fi necesară dilatarea pupilei.

PlusoptiX este un dispozitiv de screening vizual foarte valoros pentru că:

  • detectează precoce deficienţele de vedere la copii, încă de la vârsta de 6 luni. Testele standard pot fi folosite relativ târziu, în jurul vârstei de 5 ani, când copilul poate coopera cu medicul;
  • detecteaza riscul de dezvoltare a ambliopiei prin evidenţierea anizometriei (diferenţe de dioptrii între cei doi ochi) pentru copii mai mari de 6 luni.
  • permite diagnosticul precoce al strabismului;
  • evidenţiază tulburările vitreene;
  • permite monitorizarea copiilor cu nistagmus;
  • detectează anizocoriei, prin măsurarea pupilei la ambii ochi, simultan.

 

Cum se poate recunoaște astigmatismul?

În cazul în care copilul dumneavoastră se plânge de vedere proastă, dureri de cap, disconfort în zona supraorbitală, obosește repede, aceste acuze pot indica prezența de astigmatism. Examenul medical este necesar nu numai pentru diagnostic ci, de asemenea, pentru prescrierea de ochelari sau lentile de contact. În cazul în care medicul confirmă prezența astigmatismului, ochelarii sau lentilele de contact sunt prescrise în funcție de tolerabilitatea individuală și vârsta pacientului. De obicei, copiilor cu astigmatism li se prescriu ochelari cu lentile cilindrice pe care trebuie să îi poarte permanent. Tratamentul chirurgical al astigmatismului este recomandat doar după 18-20 de ani, când aparatul vizual este complet format.

 

Copiii cu astigmatism trebuie duși la un consult oftalmologic de 2 ori pe an. În cazul în care copilul dumneavoastră poartă ochelari, este importantă monitorizarea creșterii ochiului și schimbarea la timp a ochelarilor.

Este important ca astigmatismul la copil să fie diagnosticat la timp pentru a interveni cât mai curând posibil cu măsuri de corecție și a reduce la minimum probabilitatea de scădere ireversibilă a acuității vizuale, de dezvoltare lentă a strabismului și ambliopiei.

Sursa foto: goo.gl/fjsLnf


hipermetropia-1024x681.jpg
25/oct./2017

Hipermetropia este un viciu de refracție în care imaginea obiectului se formează în spatele retinei, deoarece globul ocular are o formă aplatizată. În acest caz, imaginea percepută de pacient este ștearsă, cețoasă.

Practic toți nou-născuții sunt hipermetropi, cu un exces de aproximativ 3 dioptrii. Pe măsură ce copilul crește, ochiul crește și el, iar focarul optic ajunge pe retină imaginea devenind clară, atât pentru aproape, cât și pentru distanță.

Uneori, din anumite motive, hipermetropia copilului este mult mai mare de 3 dioptrii. În aceste cazuri ochiul depune un efort suplimentar pentru ca imaginea să devină clară și frecvent apar dureri de cap.

 

Cum suspectăm hipermetropia

În hipermetropiile mari este afectată atât vederea de aproape, cât și cea la distanță. Acuzele principale sunt vedere încețoșată și dureri frecvente de cap.

Una dintre complicațiile hipermetropiei mari necorectate la vârste fragede este ambliopia.

O vizită la medicul oftalmolog ar putea elucida problema.

 

Tratamentul hipermetropiei

Corecția optică adecvată este absolut necesară pentru a compensa viciul de refracție și pentru a preveni deviația ochiului. Ea se poate realiza atât cu ochelari, cât și cu lentile de contact. În cazurile în care s-a instalat deja ambliopia, concomitent cu corecția optică, se recomandă tratament de dezambliopizare.

Acest tratament se desfășoară sub forma unor cure repetate de exerciții pentru ochi efectuate cu softuri special concepute pentru terapia vederii la cabinet sau cu programul AMBLIONET pentru tratamentul la domiciliu, pe care doar Clinica Optisan vi le poate pune la dispoziție.

 

Hipermetropia la copil

Hipermetropia este o anomalie de refracție, datorată axei anteroposterioare scurte a globului ocular, diametrului mic al corneei și camerei anterioare puțin adânci. De obicei, grosimea cristalinului nu este modificată. În hipermetropie, imaginea nu se proiectează pe retină, ci într-un plan aflat în spatele ei, ceea ce determină lipsa de claritate a imaginii percepute de retină. La apariția hipermetropiei contribuie dimensiunea redusă a globului ocular și (sau) slăbirea structurilor de refracție.

La copiii mici, un grad mic de hipermetropie se consideră a fi o particularitate naturală de vârstă, care în timp (șase-șapte ani) se rezolvă datorită creșterii globului ocular și a deplasării focusului optic pe retină. În cazul în care hipermetropia nu trece către vârsta de 10 ani, aceasta este o problemă serioasă, care necesită o corecție adecvată și un tratament terapeutic, îndreptat spre prevenirea unor astfel de deficiențe grave de vedere, ca ambliopia sau ochiul „leneș”, strabismul (adesea convergent) și altele.

Pentru a vedea mai bine, copiii cu hipermetropie își încordează ochii. La început, ochiul „face față situației pe cont propriu” și este în măsură să compenseze hipermetropia, dar aceasta duce la o scădere a funcției celulelor din cortexul vizual al creierului, la aparitia unor boli de ochi, în special a spasmului de acomodare – suprasolicitarea statică de lungă durată a mușchilor oculari.

 

Diagnosticul hipermetropiei

Hipermetropia poate fi diagnosticată în cadrul examinărilor efectuate de medicul oftalmolog care, de obicei, recomandă determinarea refracției cu cicloplegie (la dilatarea medicamentoasă a pupilei), deoarece cristalinul se relaxează și se poate determina refracția reală a ochiului; de aceea este necesar examenul oftalmologic cel puțin o dată pe an.

Există cazuri în care, în spatele unei vederi aparent ideale, se ascunde un grad ușor de hipermetropie, compensată de aparatul acomodativ al ochiului. Deficiențele latente de vedere conduc la deteriorarea stării generale a copilului, pentru că un copil nu observă problemele de vedere un timp îndelungat. El devine irascibil sau, dimpotrivă, închis, se plânge de dureri de cap, stare generală alterată. Rezolvarea acestei situații este examinarea profesionistă a sistemului vizual și efectuarea unui tratament adecvat.

 

Există trei grade de hipermetropie:

Ușoară – până la 2 dioptrii

Medie – între 2 și 5 dioptrii

Mare – peste 5 dioptrii

 

Metodele de tratament

Tratamentul hipermetropiei trebuie inițiat cât mai curând posibil pentru a preveni dezvoltarea complicațiilor și a accelera reabilitarea funcțională a copilului.

Copiii de vârstă preșcolară, diagnosticați cu hipermetropie, necesită corecție permanentă, chiar și a unui grad ușor de hipermetropie. Copiii de peste 7 ani trebuie să poarte ochelari pentru citire, iar în cazul unui grad înalt de hipermetropie este necesară corecția permanentă cu ochelari sau lentile de contact.

Dacă copilul dumneavoastră refuză categoric să poarte ochelari, la Clinica Optisan vă putem oferi o metodă alternativă de corecție – lentile de contact. Selectarea lentilelor de contact de orice complexitate se efectuează începând cu o vârstă fragedă a copilului.

Hipermetropia nu numai că scade vederea, contribuie și la dezvoltarea strabismului și a ambliopiei dar are, de asemenea, un impact major asupra formării întregului sistem vizual al copilului. De aceea, cu cât mai repede o să consultați un oftalmolog și o să începeți un tratament adecvat, cu atât mai mari sunt șansele de a preveni apariția complicațiilor.

 

Sursa foto: goo.gl/TtM5At


Copyright 2019 Optisan.ro

Wordpress Social Share Plugin powered by Ultimatelysocial
Facebook
YouTube
Instagram