Blog

Blog list

Compellingly embrace empowered e-business after user friendly intellectual capital. Interactively actualize front-end processes with effective convergence. Synergistically deliver performance based methods of empowerment.

Vederea-copilului-1024x640.jpg
18/sept./2015

Particularitățile aparatului vizual la copil

Funcționarea normală a sistemului vizual al copilului este o condiție necesară nu numai pentru procesul de vedere în sine ci, de asemenea, pentru dezvoltarea tuturor organelor și sistemelor. Ochiul este un organ de vedere dar și un „consumator” de energie luminoasă. Grație acțiunii stimulatoare a luminii, în organism are loc sinteza de hormoni de către glandele endocrine hipofizare, suprarenale, tiroidă, gonade şi altele. Adaptarea mai rapidă a organismului nou-născutului la condițiile mediului înconjurător, creșterea și dezvoltarea lui corespunzătoare depind, în mare măsură, de funcționarea adecvată a aparatului vizual. Acesta este motivul pentru care analizatorul vizual al copilului se formează foarte rapid. Creșterea și dezvoltarea ochiului la copil se încheie în principal către vârsta de 2-3 ani iar în următorii 15-20 ani se produc mult mai puține schimbări decât în primii ani.

  • Ochiul nou-născutului
    De regulă, ochiul nou-născutului și al copilului de vârstă mică este hipermetrop. Odată cu creșterea ochiului, refracția devine normală. În primii 3 ani de viață are loc creșterea intensă a globului ocular precum și aplatizarea corneei și, mai ales, a cristalinului.

 

  • Corneea
    În primele luni de viață, ca urmare a dezvoltării funcționale incomplete a nervilor cranieni, corneea este insensibilă. Această perioadă este deosebit de periculoasă, deoarece la pătrunderea în sacul conjunctival a corpilor străini, nu are loc iritația oculară, copilul nu prezintă durere și anxietate și, astfel, se pot produce leziuni grave ale corneei, chiar până la distrugerea acesteia. Ulterior, sensibilitatea corneei crește, iar la copilul de un an este aproape la fel ca la adult.

 

  • Irisul
    Irisul este partea anterioară a coroidei și reprezintă o diafragmă verticală cu un orificiu în mijloc – pupilă – pentru reglarea influxului de lumină în ochi, în funcție de condițiile externe. Irisul poate avea culoare diferită – de la albastru deschis la negru. Culoarea lui depinde de conținutul de melanină: cu cât este mai mare cantitatea de pigment, cu atât irisul este mai închis la culoare; o cantitate mică de pigment determină culoarea gri sau albastru deschis al ochilor. Irisul copiilor conține puțin pigment, de aceea nou-născuții și sugarii au ochi de un albastru-gri. Culoarea definitivă a irisului se stabilește către vârsta de 10 – 12 ani. La sugari, fibrele musculare care dilată pupila sunt slab dezvoltate, de aceea aceasta este îngustă (2 – 2,5 mm). La 1 – 3 ani, dimensiunea pupilei devine la fel ca la adult (3 – 3,5 mm).

 

  • Cristalinul
    Este al doilea sistem optic major, căruia îi revine aproximativ o treime din puterea de refracție a ochiului (de până la 20,0 D). Cristalinul are proprietatea de a-și schimba curbura suprafeței anterioare și de a contribui la vederea clară a obiectelor aflate la diferite distanțe (funcția de acomodare). Forma și mărimea cristalinului variază considerabil în funcție de vârstă. La nou-născuți, forma cristalinului este aproape sferică, grosimea sa este de aproximativ 4 mm, diametrul – 6 mm, iar curbura suprafeței anterioare – 5.5 mm. La adulții tineri și la vârstnici, grosimea cristalinului atinge 4,6 mm și diametrul – 10 mm; totodată, raza de curbură a suprafeței anterioare se mărește până la 10 mm, iar a celei posterioare – până la 9 mm. În consecință, are loc și modificarea puterii de refracție a cristalinului: dacă la copii aceasta este de 43,0 D, la adult ea scade la 20,0 D.

 

  • Retina
    Retina este componenta cea mai importantă a analizatorului vizual, unitatea sa periferică. Structura complexă a retinei îi permite să perceapă lumina și să transforme energia luminii în impulsuri nervoase, care apoi sunt transmise prin intermediul unui lanț de neuroni în centrele vizuale ale cortexului cerebral, unde are loc percepția și prelucrarea informațiilor vizuale. Retina reprezintă stratul interior al globului ocular, „căptușeala” fundului de ochi. Cel mai important loc al retinei este macula, cu zona sa centrală de 0,075 mm (fovea centralis). Această zonă are cea mai bună percepție a senzațiilor vizuale.

 

  • Camera anterioară a ochiului
    Camera anterioară a ochiului este delimitată în față de suprafața posterioară a corneei, la periferie (pe colțuri) – de radixul irisului, corpul ciliar, în spate – de suprafața anterioară a irisului, iar în zona pupilei – de capsula anterioară a cristalinului. La momentul nașterii copilului, camera anterioară a ochiului este deja formată, însă forma și mărimea acesteia diferă mult de camera anterioară a ochiului adultului. Acest fapt se datorează axei antero-posterioare scurte a ochiului, particularităților de formă a irisului și formei sferice a suprafeței anterioare a cristalinului.

Aproximativ 5% dintre copii se nasc cu orificiul canalului lacrimo-nazal închis dar, sub acțiunea fluidului lacrimal, acest „dop” se dizolvă aproape întotdeauna în primele zile, fapt care se soldează cu drenarea normală a lichidului lacrimal. În caz contrar, are loc staza lichidului lacrimal, conducând la dacriocistita nou-născutului.

  • Orbita
    Orbita este baza osoasă de protecție a ochiului. Trăsăturile caracteristice ale orbitei nou-născutului sunt diametrul orizontal mai mare decât cel vertical, adâncimea mică și forma aseamănătoare unei piramide triunghiulare, a cărei axă este îndreptată în față, ceea ce uneori poate crea impresia de strabism convergent. Doar peretele superior al orbitei este bine dezvoltat. La vârsta de 8-10 ani, forma și dimensiunile orbitei sunt aproape aceleași ca la adult.

 

 


Copyright 2019 Optisan.ro

Wordpress Social Share Plugin powered by Ultimatelysocial
Facebook
YouTube
Instagram