Blog

Blog list

Compellingly embrace empowered e-business after user friendly intellectual capital. Interactively actualize front-end processes with effective convergence. Synergistically deliver performance based methods of empowerment.

ambliopia-permis-de-conducere.jpg
22/ian./2018

Potrivit statisticilor, România este pe locul doi în Uniunea Europeană, după Bulgaria, în ceea ce priveşte numărul de decese în accidente rutiere raportat la 1 milion de locuitori. Anual, în România, mor aproximativ 2.000 de persoane în accidente, iar multe alte mii sunt rănite. Deși cauzele sunt diverse, cifrele sunt alarmante, iar obținerea permisului de conducere ar trebui să fie o responsabilitate din ce în ce mai mare a tuturor instituțiilor implicate: de la școlarizarea șoferilor, la evaluarea acestora și examinarea medicală și psihologică.

Conform legislației în vigoare, există o serie de afecțiuni oculare ce pot împiedica persoanele să intre în rândul șoferilor. De exemplu, dacă numărul dioptriilor trece de opt, persoana nu mai poate obține permisul auto. În schimb, dacă o persoană a pierdut un ochi, poate să încerce să obțină carnetul de conducere după jumătate de an de la accident.

Un ochi lipsă nu este un impediment în obținerea permisului de conducere

Dr. Alexandru Dimitriu: „În prezent, se permite obținerea permisului de conducere pentru categoria A și B și persoanelor cu un ochi nevăzător. Cu alte cuvinte, dacă persoana are un ochi lipsă din cauza unui accident, dacă are deficiență vizuală mare sau este diagnosticat cu ambliopie, nu este un impediment în obținerea permisului dacă celălalt ochi este perfect sănătos. Asta în contextul legislației de astăzi. Ce va fi mâine, nu știu”.

Dacă ne referim la categoria șoferi profesioniști, Dr. Alexandru Dimitriu susține că „lucrurile sunt mai delicate, iar ca să obțină categoria C,D,E, șoferul trebuie să vadă cu ambii ochi, iar vederea să fie peste o anumită limită.

Cu un ochi slab văzător șoferul nu conduce în condiții de siguranță maximă

Întrebat care este părerea sa referitor la persoanele diagnosticate cu ambliopie, care obțin permisul de conducere Dr. Alexandru Dimitriu a mărturisit: „din punctul meu de vedere, nu aș oferi șansa să conducă unui șofer care nu vede bine cu un ochi, deoarece la ochiul mai slab văzător câmpul vizual este mai îngust, iar șoferul nu conduce în condiții de siguranță maximă. Astfel, se expune el și expune și pe alții unui risc”.

Ce este ambliopia și cum se manifestă

Ambliopia sau „ochiul leneș” este  o afecțiune caracterizată prin performanţa slabă a unui ochi. Deși ochiul este perfect normal din punct de vedere anatomic, imaginea care se formează în creier nu este cea corectă.

De aceea, ochiul va fi „ignorat” de creier devenind ochi leneș, iar pacientul va ajunge să vadă doar cu celălalt ochi. Neavând vedere binoculară, stereoscopică, pacientul va avea dificultăți de orientare în spațiu, nu va putea aprecia corect distanțele dintre obiecte etc.

Dr. Alexandru Dimitriu: „Atât timp cât există vedere la ochiul mai bun și avem certitudinea că vederea aceasta se va menține până la sfârșitul vieții, vederea ochiului slab văzător este mai mult sau mai puțin importantă. Din păcate, în viață nu avem certitudini și garanții. De aceea, există oricând riscul pierderii vederii la ochiul bun, să zicem, după 50 de ani, iar celălalt ochi să fie cu ambliopie medie sau profundă. În acest caz, pacientul ar putea rămâne cu aceeași vedere, fără a avea șansa să vadă vreodată mai bine, în contextul tehnologiei actuale”.

Odată cu înaintarea în vârstă, neuroplasticitatea scade, iar recuperarea vederii ochiului leneș devine din ce în ce mai complicată.

„O persoană care se gândește și la ziua de mâine și care vrea să-și mai acorde o șansă în caz de accident, ar trebui să profite de capacitatea umană și implicit a ochilor și a creierului de a învăța, care este la cote bune până la vârsta de 40-45 de ani. Dezambliopizarea este posibilă până la această vârstă”, susține Dr. Alexandru Dimitriu.

Mai multe despre recuperarea vederii ochiului leneș (ambliopiei) găsiți aici: goo.gl/KFCEh9

Sursa foto: goo.gl/9aYnYn


oboseala-vizuala-1024x683.jpg
12/ian./2018

Simți că te dor sau te mănâncă ochii? Ai sensibilitate crescută la lumină? Lăcrimezi frecvent sau te doare capul? Este posibil să te confrunți cu oboseala vizuală. Ochii obosiți nu sunt doar un semn că ai petrecut prea mult timp în fața calculatorului, pot fi și un simptom al unei afecțiuni oculare, de aceea trebuie să fii foarte atent la semnalele transmise.

Oboseala vizuală sau astenopia acomodativă se manifestă în diverse moduri, variind de la senzația de oboseală a ochilor până la senzația de mâncărime, arsură sau ochi uscați. Totodată, aceasta se poate manifesta și prin dureri oculare, dificultatea de focusare, lăcrimare, vedere încețoșată, vedere dublă, sensibilitate sporită la lumină, dureri de cap, dureri de frunte, spasme ale mușchilor oculari sau ale pleoapelor.

 

Cauzele oboselii vizuale

  • Oboseala vizuală apare atunci când ochii fac un efort intens pe o perioadă lungă de timp, de exemplu, atunci când citim mult, lucrăm la calculator sau conducem.
  • Totodată, atunci când utilizăm dispozitive digitale avem tendința să le apropiem de ochi mult mai mult decât o facem cu cărțile sau revistele. Fontul mai mic al acestora ne solicită așadar și mai mult. În plus, se pare că atunci când ne concentrăm asupra unui monitor, clipim mult mai rar. În activitățile curente, ochiul clipește, în medie, de 18 ori pe minut, atunci când lucrăm pe dispozitive digitale clipim doar de aproximativ 9 ori pe minut. Ochiul se lubrifiază din această cauză mult mai greu, devenind astfel mai uscat. Totodată, lipsa somnului poate accentua acest disconfort.
  • De asemenea, ochii obosesc dacă sunt expuși pe termen lung la lumină puternică sau la lumină foarte slabă.
  • Oboseala ochilor poate fi accentutată și de o altă problemă, de exemplu un viciu de refracție netratat. De exemplu, hipermetropia, imposibilitatea de a vedea de aproape, și astigmatismul, un defect al curburii corneei, dacă nu sunt tratate, pot genera oboseala ochilor din cauza efortului făcut pentru a vedea bine.

 

Cum prevenim oboseala vizuală

  1. să ne stabilim un program strict în care timpul petrecut în fața monitorului să alterneze cu pauze
  2. să folosim ochelari cu protecție pentru calculator
  3. să aplicăm folii de protecție antireflex pe display-ul dispozitivelor digitale pe care le folosim
  4. să ne asigurăm surse de lumină naturală
  5. să folosim umidificatori când aerul în încăpere este prea uscat
  6. să clipim mai des
  7. să facem diferite exerciții pentru mobilizarea mușchilor oculari
  8. să dormim suficient
  9. să efectuăm controale medicale periodice

Știm și înțelegem că profilul multor profesii actuale implică munca la calculator, de aceea una din soluțiile pe care le propunem pacienților noștri la Clinica Optisan sunt exercițiile ortoptice contra oboselii vizuale care pot fi realizate, surprinzător, tot la calculator.

Deși încurajăm pauzele de la activitățile pe diversele dispozitive digitale, am observat de-a lungul anilor că pacienții care își desfășoară activitatea la calculator preferă această metodă de tratament.

Exercițiile trebuie realizate dimineața, pentru a reduce oboseala din ziua precedentă și nu seara sau la final de program, atunci când ochii sunt deja obosiți și nu mai pot face față solicitării impuse de exercițiile ortoptice.

O altă recomandare pentru a observa rezultate în timp este realizarea ședințelor consecutive și includerea acestora în rutina zilnică.

Dacă vă tentează să încercați exercițiile la calculator pentru oboseala vizuală, nu ezitați să ne scrieți pe office@optisan.ro sau să ne contactați la numărul de telefon 0735.515.727.

 Până atunci, spor la muncă și nu uitați de pauze! 🙂

Sursa foto: goo.gl/ZjAzAF


Copilul-tausufera-de-rau-de-miscare-.png
20/nov./2017

Întreabă din 5 în 5 minute „Am ajuns?”, „Când ajungem?”, se plânge de dureri de cap, de burtică sau mai grav, trebuie să fiți echipați nonstop cu pungi de plastic în caz de vărsături.

Dacă așa începe scenariul unei călătorii în familia voastră, cu siguranță te gândești cu groază la fiecare vacanță cu mașina la distanțe lungi.

Răul de mișcare este foarte neplăcut, iar când cei afectați sunt copiii, problema este și mai gravă.

 

Ce se întâmplă în corp când este resimțită starea de rău?

Urechea noastră  internă dispune de niște receptori ai echilibrului. Aceștia percep în permanență poziția corpului și transmit informația către creier. Receptorii noștri vizuali procedează la fel. Ei bine, atunci când călătorim cu un vehicul (fie el mașină, avion sau vapor), receptorii echilibrului sesizează mișcarea, în timp ce receptorii vizuali nu o văd. Ei percep o aparentă imobilizare a corpului. Și atunci, în creier ajung două informații contradictorii: mă mișc, nu mă mișc. Acest conflict de informații derutează organismul, care activează în creier alți receptori. Astfel, se manifestă dureri de cap, amețeli, grețuri.

La copii, receptorii echilibrului sunt complet formați în cel de-al doilea an de viață, moment din care pot resimți răul de mișcare exact ca și adulții.

Deși datul în leagăn sau carusel nu reprezintă o problemă pentru copil, accelerarea puternică și frânarea într-un spațiu în care din interior nu se mișcă nimic, pot provoca stări de rău.

 

Sfaturi pentru evitarea răului de mișcare:

  • Ai grijă la alimentele pe care le consumă copilul înainte de drum şi evită mâncărurile grase, cu ingrediente grele, care necesită mai mult timp pentru digestie. Trebuie evitată, totodată, o masă copioasă înainte de a pleca cu maşina, dar acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să mănânce nimic, ci mai degrabă se recomandă un preparat ușor, chiar înainte de plecare.

 

  • Poziţionează copilul pe scaunul de maşină sau direct pe banchetă, dacă vârsta lui permite acest lucru, cu capul cât mai drept. O astfel de poziţie este prielnică pentru stomac, dar şi pentru ochi, care vor putea să se concentreze mai bine la priveliştea din afara maşinii.

 

  • Învață-l pe copil să se uite pe geam, la lucrurile de afară, în loc să fie concentrat la obiecte aflate la o distanţă mică de el (precum revistele, cărţile sau diverse gadgeturi). Îi poți zice să numere copacii văzuţi pe geam sau maşinile care trec pe sensul opus, toate acestea fiind mult mai liniştitoare atunci când suferi de rău de mașină decât fixarea privirii pe un punct din imediata apropiere.

 

  • Opriţi maşina de câte ori e nevoie şi lăsaţi-l pe cel mic să iasă afară şi să facă câţiva paşi. Chiar dacă acest lucru înseamnă că veţi ajunge mai târziu la destinaţie, mai important e să ajungeţi cu bine, iar cel mic să aibă parte de o călătorie cât se poate de agreabilă.

 

  • Parcurgeți drumul noaptea. Pe timpul nopții, receptorii echilibrului din urechea internă sunt mai puțin sensibili la stimulii externi. În cel mai bun caz, copilul va depăși situația critică, dormind.

 

Dacă în ciuda tuturor mijloacelor încercate, copilul se confruntă în continuare cu rău de mișcare la fiecare călătorie, problema poate fi soluționată prin tratament.

 

Cum se tratează/previne răul de mișcare

În general, remediile pentru răul de mișcare variază de la medicamente disponibile cu sau fără rețetă, până la „leacuri” destul de controversate, care, din păcate, tratează doar simptomele răului de mișcare, nu și cauza.

Mai mult decât atât, o mare parte dintre medicamente pot avea efecte adverse, care pot fi extrem de neplăcute, mai ales în cazul bebelușilor, copiilor mici sau femeilor însărcinate.

De aceea, din dorința de a trata cauza și nu doar simptomele, a fost inventat un soft care constă într-un set de exerciții prin care se echilibrează percepția vizuală și senzorii de mișcare prezenți în urechea internă. Exercițiile efectuate vor permite creierului să sincronizeze informațiile primite de la ochi cu cele de la urechea internă.

Softul arată ca un joc pe calculator, ceea ce îl face și o metodă de tratament prietenoasă pentru copii și, totodată, eficientă.

Prin intermediul exercițiilor realizate vor fi eliminate semnalele contradictorii trasmise către creier de cele două sisteme de simț, iar răul de mișcare va dispărea.

Așadar, după câteva ședințe de terapie prin joc, veți observa că simptomele răului de mișcare se vor diminua și ulterior vor dispărea complet, reușind astfel să tratați cauza.

Pentru mai multe informații, dar și programări, ne puteți scrie pe office@optisan.ro sau ne puteți găsi la numărul de telefon 0735.515.727.

Până atunci, vă dorim drum bun și călătorii frumoase!


Rau-de-miscare-kinetoza.jpg
10/nov./2017

Fie că v-ați confruntat cu răul de mișcare sau aveți cel puțin un membru în familie care de fiecare dată când trebuie să meargă undeva cu mașina are nevoie de un set de pastile sau bomboane mentolate, știți probabil că orice călătorie sau drum lung e o adevărată provocare pentru cei ce suferă de această problemă de sănătate.

Răul de mișcare afectează cel puțin 25% din populația lumii, cei mai sensibili fiind copiii cu vârste de până la 12 ani.

Cum se manifestă răul de mișcare

Răul de mișcare sau kinetoza reprezintă un complex de simptome. Cele mai comune semne și simptome ale kinetozei includ:

– Greață

– Ten palid

– Transpirație rece

– Vomă

– Amețeli

– Migrene

– Salivarea excesivă

– Oboseală

De obicei, este asociat cu călătoriile cu mașina, avionul sau vaporul, dar se poate declanșa și în alte contexte.

În funcție de stimulii care pot declanșa aceste simptome, practic oricine poate experimenta răul de mișcare. Totuși, există anumite persoane care sunt mai predispuse la kinetoză:

  • Copiii cu vârste cuprinse între 2 și 12 ani sunt cei mai sensibili la astfel de schimbări.
  • Femeile, în special cele însărcinate, aflate la menstruație sau care urmează tratamente hormonale, sunt mult mai ușor afectate. Bărbații sunt mult mai rar afectați.
  • Persoanele care suferă de migrene: când răul de mișcare se declanșează, este adesea însoțit și de dureri de cap.
  • Persoanele care urmează un anumit tratament: deși nu declanșează neapărat starea de rău, o serie de medicamente au tendința de a accentua starea de greață asociată kinetozei.

Cauzele răului de mișcare

Răul de mișcare este cauzat de un conflict între sistemul vizual și urechea internă care răspunde de menținerea echilibrului corpului. Semnalele contradictorii dintre cele doua simțuri, de mișcare și staționare în același timp, declanșează răul de mișcare.

Cele mai frecvente situații în care se declanșează kinetoza:

  • Călătoriile: pe apă (barcă sau vapor), pe uscat (mașină sau tren), în aer
  • Anumite jocuri video sau filme, cu acțiuni rapide (curse de mașini)
  • Anumite mișcări, precum cele cu aparatele din parcurile de distracții

Elementul comun în toate aceste situații îl reprezintă corpul nostru și modul în care percepe mișcarea, respectiv se orientează în spațiu. Astfel, pentru a înțelege răul de mișcare, trebuie să înțelegem cum funcționează sistemul vestibular al urechii.

Sistemul vestibular este un ansamblu de nervi, canale și fluide situat în urechea internă. Rolul acestui complex este de a-i transmite creierului informații legate de echilibrul și mișcarea corpului. Mai exact, poziția fluidelor din urechea internă se schimbă în funcție de poziția corpului. Orice modificare îi este transmisă creierului, care știe exact când, cum și în ce direcție ne deplasăm, permițându-ne apoi să ne menținem în echilibru întregul corp.

Informațiile pe care le utilizează creierul în timpul mișcării nu provin însă doar de la urechea internă, ci și de la ochi. Prin urmare, ori de câte ori informațiile din aceste două surse se contrazic, reacția firească a creierului este să tragă un semnal de alarmă, manifestat prin stare de rău generală, greață și vărsături.

Exemplu: Când călătorești cu mașina, ochii îi transmit creierului că te deplasezi cu o viteză de câțiva zeci de kilometri pe oră, în timp ce urechea internă îi transmite că stai pe loc, în scaunul mașinii.

Totodată, mai există alte două aspecte, recurente, care cresc și mai mult șansele experimentării răului de mișcare:

– anxietatea (Persoanele care au mai experimentat în trecut răul de mișcare își pot înrăutăți starea generală prin simplul fapt că sunt stresate și se așteaptă să li se facă rău din clipă în clipă.)

– expunerea îndelungată (Expunerea îndelungată este și ea foarte importantă, pentru că dacă persoana afectată nu iese din acel tipar, simptomatologia se agravează. Cu toate acestea, în cazul călătoriilor mai lungi, cum sunt cele pe mare, creierul și corpul se pot adapta în cele din urmă la mișcarea continuă, iar episoadele de greață nu se vor mai declanșa.)

În cazul în care răul de mișcare continuă și după ce s-a încheiat călătoria, un consult medical general este obligatoriu. Numai așa se pot exclude alte cauze ale kinetozei, precum o infecție virală a urechii interne.

Dacă nu se intervine pentru tratarea ei, simptomatologia poate evolua către vărsături repetate, deshidratare și scăderea tensiunii arteriale. Toate acestea pot avea urmări grave, motiv pentru care persoanele cu kinetoză severă trebuie să se adreseze în cel mai scurt timp unui medic.

Cum se tratează/previne răul de mișcare

În general, remediile pentru kinetoză variază de la medicamente disponibile cu sau fără rețetă, până la „leacuri” destul de controversate, care, din păcate, tratează doar simptomele răului de mișcare, nu și cauza.

Mai mult decât atât, o mare parte dintre medicamente pot avea efecte adverse, care pot fi extrem de neplăcute, mai ales în cazul bebelușilor, copiilor mici sau femeilor însărcinate.

De aceea, din dorința de a trata cauza și nu doar simptomele, a fost inventat un soft care constă într-un set de exerciții prin care se echilibrează percepția vizuală și senzorii de mișcare prezenți în urechea internă. Exercițiile efectuate vor permite creierului să sincronizeze informațiile primite de la ochi cu cele de la urechea internă.

Vor fi astfel eliminate semnalele contradictorii trasmise către creier de cele două sisteme de simț, iar răul de mișcare va dispărea.

Așadar, după câteva ședințe de terapie prin joc, veți observa că simptomele răului de mișcare se vor diminua și ulterior vor dispărea complet, reușind astfel să tratați cauza.

Pentru mai multe informații, dar și programări, ne puteți scrie pe office@optisan.ro sau ne puteți găsi la numărul de telefon 0735.515.727.

Până atunci, vă dorim drum bun și călătorii frumoase!

Sursa:

https://goo.gl/bCXkMc


sarcina-retina.jpg
25/oct./2017

În timpul sarcinii, principala amenințare la adresa sistemului vizual o reprezintă starea retinei. Retina reprezintă un strat subțire de țesut nervos, situat pe interiorul părții din spate a globului ocular, care absoarbe lumina.

Este o entitate complexă, formată în principal dintr-un strat subțire de celule sensibile la lumină – fotoreceptorii. Retina este responsabilă de percepția imaginii proiectate pe ea prin intermediul corneei și cristalinului; ea transformă imaginea în impulsuri nervoase care sunt apoi transmise la creier.

Principalele probleme apărute la nivelul retinei sunt: degenerarea retinei, ruptura de retină, decolarea de retină.

Întrebarea de bază, care îngrijorează toate femeile însărcinate, este privitoare la păstrarea vederii.

În scopul prevenirii posibilelor complicații ale ochiului în timpul sarcinii și nașterii, este necesară determinarea din timp a stării sistemului vizual al viitoarei mame și verificarea integrității retinei.

Indiferent de modul în care vedeți și de prezența sau absența acuzelor ce țin de vedere, oftalmologii recomandă să efectuați un examen la 10-14 săptămâni de sarcină.

Pe lângă examenul general al sistemului vizual, este necesară efectuarea unui diagnostic al fundului de ochi cu pupila dilatată.

În cazul în care examenul oftalmologic nu relevă anomalii, se recomandă repetarea lui spre sfârșitul sarcinii, la 32-36 săptămâni. Totuși, în cazul în care aveți miopie, medicii oftalmologi recomandă să efectuați examenul lunar. În timpul sarcinii, întreg organismul femeii este supus schimbărilor, inclusiv aparatul vizual, de aceea ochii necesită o atenție deosebită din partea viitoarei mame.

 

Cum va fi nașterea?

Orice femeie care are anumite probleme cu vederea își pune la un moment dat întrebarea, dacă va putea naște natural sau va fi nevoie de cezariană. Răspunsul la această întrebare nu este unul simplu, deoarece decizia cu privire la modul în care va avea loc nașterea depinde de mai mulți factori, cum ar fi: starea retinei și a fundului de ochi, starea generală a pacientei, vârsta etc..

Cezariana este o procedură chirurgicală în care fătul este extras printr-o incizie în peretele abdominal anterior și uter. Riscul pentru viață și sănătatea femeii în timpul intervenției este de 12 ori mai mare decât în timpul nașterii naturale. De aceea, ca orice altă procedură chirurgicală, cezariană se efectuează doar în baza unor indicații absolute, adică în cazurile în care nașterea pe cale naturală este imposibilă sau periculoasă pentru viața mamei sau fătului. Din păcate, una dintre cele mai frecvente indicații pentru cezariană este modificarea degenerativă a retinei.

 

Dacă aveți miopie

Ca urmare a oscilațiilor de presiune în timpul nașterii naturale, crește riscul de decolare de retină la femeile cu miopie și modificări ale fundului de ochi. Actualmente, pentru a preveni răspândirea modificărilor degenerative la nivel de retină și a reduce riscul de decolare de retină, este folosită fotocoagularea profilactică cu laser. În timpul acestei proceduri se efectuează așa-numita “sudură” a punctelor slabe de pe retină și în jurul rupturilor. În punctele de coagulare ale retinei apar cicatrici, asigurând o legătură strânsă cu coroida retinei. Fotocoagularea periferică profilactică cu laser se poate aplica oricând înainte de sarcină iar în timpul sarcinii până la termenul de 35 săptămâni.

Starea retinei nu este întotdeauna legată de gradul de miopie. Adesea, la un pacient cu un grad avansat de miopie, starea retinei rămâne satisfăcătoare, retina nu prezintă fisuri și modificări degenerative progresive. Invers, uneori la o miopie ușoară, ce nu depășește 1-3 dioptrii, pe fundul de ochi se observă focare distrofice.

Dacă planificați o sarcină sau sunteți deja gravidă, trebuie neapărat să consultați un oftalmolog pentru examinarea fundului de ochi. Rețineți că o procedură simplă de consolidare a retinei, efectuată la timp, vă poate salva de necesitatea unei operații cezariene.

Sursa foto: goo.gl/rntGcr


retinopatia-prematurului-1024x681.jpg
25/oct./2017

Retinopatia de prematuritate este o afecțiune vasculară a retinei la apariția căreia contribuie o multitudine de factori. Ea se caracterizează prin alterarea vasculogenezei și afectează nou-născuții prematuri cu greutate mică la naștere. Boala poate prezenta forme ușoare sau poate evolua spre dezlipire de retină și în final spre orbire.

Vascularizația normală a retinei începe de la nivelul nervului optic în săptămăna 16 de sarcină, vasele începând să se dezvolte pe suprafața retinei spre periferie astfel încât, în jurul datei nașterii la termen, vasele ating extremitatea anterioară a retinei și își încetează progresia. Săptămânile 28-40 de sarcină reprezintă perioada cea mai activă atât pentru creșterea cât si pentru dezvoltarea oculară.

La nou-născuții prematuri încetează creșterea normală a vaselor retiniene și se dezvoltă vase anormale. Ei vor avea la naștere retina imatură și incomplet vascularizată. La unii, dezvoltarea retinei va continua după naștere și nu vor aparea probleme de vedere, pe când alții vor dezvolta retinopatia prematurității în urma acțiunii factorilor din mediul exterior.

De obicei, retinopatia se dezvoltă în săptămâna a patra de viață iar vârful de morbiditate revine vârstei de opt săptămâni. Cel mai adesea, retinopatia apare la ambii ochi simultan.

 

Factorii de risc

Actualmente se consideră că factorii care influențează apariția retinopatiei de prematuritate sunt multipli. Printre ei se pot enumera:

 

  • Nașterea prematură (26-28 săptămâni)
  • Copiii prematuri cu greutate corporală mică (1,4 kg sau mai puțin)
  • Ventilația mecanică artificială mai mult de 3 zile de la naștere
  • Oxigenoterapia peste 1 lună
  • Modificările în sistemul respirator, circulator și nervos
  • Starea instabilă a copilului imediat după naștere
  • Infecția intrauterină severă

 

Diagnosticul retinopatiei de prematuritate

Examinarea unui copil născut prematur se va efectua la 3-4 săptămâni după naștere.

Ulterior, este absolut necesar ca acesta să fie văzut săptămânal de un oftalmolog. La copiii suspectați de retinopatie este necesară efectuarea examinării fundului de ochi cu pupilă dilatată medicamentos.

Rețineți că, pentru a menține starea de sănătate a ochilor copiilor Dvs. examinarea diagnostică a vederii trebuie să fie la fel de importantă și regulată ca vaccinările și vizitele la pediatru. Dezvoltarea, integrarea în societate și viitorul copilului depinde de felul cum el vede.

 

Tratamentul retinopatiei de prematuritate

Conform statisticilor medicale, există multe cazuri în care îmbunătățirea stării copiilor cu retinopatie de gradul I-II a avut loc fără tratament specific.

Retinopatia de gradul III necesită tratament chirurgical iar gradele IV-V de retinopatie duc la pierderea ireversibilă a vederii.

Pentru a preveni proliferarea vaselor nou-formate, zona periferică a retinei poate fi supusă crioretinopexiei.

În afară de aceasta, ca o opțiune de tratament, poate fi utilizată coagularea cu laser a retinei. Aceste metode de tratament au drept scop păstrarea vederii centrale.

Sursa foto: goo.gl/KK51ot


Copyright 2019 Optisan.ro

Wordpress Social Share Plugin powered by Ultimatelysocial
Facebook
YouTube
Instagram