Blog

Blog list

Compellingly embrace empowered e-business after user friendly intellectual capital. Interactively actualize front-end processes with effective convergence. Synergistically deliver performance based methods of empowerment.

ce-sunt-viciile-de-refractie.jpg
18/sept./2015

Razele de lumină suferă un proces de refracție la trecerea prin mediile transparente ale ochiului, și anume cornee, umoare apoasă, cristalin și corp vitros.

Aceste raze de lumină își modifică direcția, astfel încât proiecția imaginilor obiectelor pe care le privim să se facă pe retină (receptorul vizual). Aceasta este situația normală a unui ochi emetrop (cu vedere normală) care vede clar la toate distanțele.

Atunci când proiectarea imaginilor nu se face corect pe suprafața retinei, vederea este neclară. Vederea neclară poate fi cauzată de miopie (razele de lumină focalizează în fața retinei), de hipermetropie (focalizarea luminii este în spatele retinei) sau de astigmatism (imaginea se formează în mai multe puncte pe retină).

Toate aceste situații reprezintă vicii de refracție, însoțite de tulburări de vedere.


dezvoltarea-functiilor-vizuale-la-copil.jpg
18/sept./2015

La naștere, aparatul vizual al copilului are deja cateva reflexe vizuale necondiționate – reacția directă și concordantă a pupilelor la lumină, reflexul de scurtă durată de întoarcere a ochilor și capului spre sursa de lumină, încercarea de a urmări un obiect în mișcare. Mai târziu, odată cu creșterea copilului, se dezvoltă și se perfecționează toate celelalte funcții vizuale.

  • Sensibilitatea la lumină
    Sensibilitatea la lumină apare imediat după naștere. Din primele zile de viață, lumina are un efect stimulator asupra dezvoltării sistemului vizual ca un tot unitar și servește ca bază pentru formarea tuturor funcțiilor sale. Cu toate acestea, sub influența luminii, la nou-născut nu apar imagini vizuale, ci reacții nespecifice de protecție.

Sensibilitatea la lumină a nou-născutului este redusă dramatic și, în condițiile de adaptare la întuneric, este de 100 de ori mai mare decât în condițiile de adaptare la lumină. Până la sfârșitul primului semestru de viață, sensibilitatea la lumină a unui copil crește semnificativ și atinge până la 2/3 din nivelul celei a adultului, iar la vârsta de 12-14 ani devine aproape normală.

  • Vederea centrală
    Vederea centrală apare la copil numai în luna a 2-3 de viață. Ulterior, aceasta se îmbunătățește treptat, de la capacitatea de a detecta obiectele până la posibilitatea de a le distinge și recunoaște. Capacitatea de a distinge obiectele simple este asigurată de nivelul adecvat de dezvoltare a sistemului vizual, pe când recunoașterea imaginilor complexe este deja legată de dezvoltarea intelectului.

În lunele 4-6 de viață, copilul reacționează la apariția în preajmă a unor persoane dar și mai devreme, în lunele 2-3 recunoaște sânul mamei. În lunele 7-10 apare capacitatea de a recunoaște formele geometrice (cub, piramidă, con, sferă), iar la vârsta de 2-3 ani – imaginile desenate ale obiectelor. Percepția completă a formei obiectelor și acuitatea vizuală normală se dezvoltă la copii doar către vârsta preșcolară.

  • Percepția culorilor
    Paralel cu dezvoltarea acuității vizuale se stabilește și percepția culorilor. Studiile au relevat că abilitatea de a recunoaște culoarea apare pentru prima dată la copilul cu vârsta cuprinsă între 2 și 6 luni. Distingerea culorilor începe, în primul rând, cu percepția culorii roșii, iar abilitatea de a recunoaște culorile cu lungime scurtă de undă (verde, albastru) apare mai târziu. La vârsta de 4-5 ani, percepția culorilor la copil este deja bine dezvoltată, dar continuă să se îmbunătățească.
  • Câmpul vizual
    Limitele câmpului vizual al copiilor de vârstă preșcolară sunt cu aproximativ 10% mai mici decât la adulți, dar către vârsta școlară ele ating valori normale. Dimensiunile spațiului mort – verticale și orizontale – la copii, apreciate într-un studiu de la o distanță de 1 m, sunt în medie cu 2-3 cm mai mari decât la adulți.
  • Vederea binoculară
    Vederea binoculară se dezvoltă mai târziu decât alte funcții vizuale. Principala particularitate a vederii binoculare este evaluarea mai exactă a celei de-a treia dimensiuni spațiale – adâncimea în spațiu.

În principal, se disting următoarele etape de dezvoltare ale vederii spațiale la copii:

La naștere, copilul nu are o vedere conștientă. Sub influența luminii intense, pupila se îngustează, pleoapele se închid, capul se înclină spre spate, dar ochii efectuează mișcări haotice și independente unul de celălalt.

La 2-5 săptămâni după naștere, lumina intensă încurajează copilul să mențină ochii relativ nemișcați și să fixeze suprafața luminată.

La sfârșitul primei luni de viață, excitarea optică a retinei periferice provoacă o mișcare reflexă a ochilor, având ca rezultat perceperea obiectului luminos de către centrul retinei. Inițial, această fixare centrală se produce tranzitoriu și numai dintr-o parte dar, treptat, ca urmare a stimulării repetate, ea devine bilaterală și stabilă. Mișcarea haotică a fiecărui ochi în parte se preschimbă în mișcare coordonată a ambilor ochi, formând substratul fiziologic al vederii binoculare.

Începând cu a doua jumătate a primului an de viață, începe explorarea spațiului mai îndepărtat. Simțul tactil este înlocuit de târâre și de mers. Acestea din urmă îi permit copilului să compare distanța la care se deplasează obiectul, cu modificările dimensiunilor imaginii de pe retină și tonusul mușchilor oculomotori, creând astfel impresii vizuale despre distanță. Această funcție oferă o percepție tridimensională a spațiului și se poate realiza doar cu condiția concordării complete a mișcărilor oculare și poziției simetrice a ochilor. Mecanismul de orientare în spațiu nu ține doar de sistemul vizual, ci este un produs complex al activității cerebrale. În acest sens, îmbunătățirea în continuare a percepției spațiale este strâns legată de activitatea cognitivă a copilului.

La vârsta de 2-7 ani, când copilul începe să vorbească și se dezvoltă gândirea abstractă, apar schimbări calitative semnificative ale percepției spațiale. Evaluarea vizuală a spațiului continuă să se dezvolte odată cu înaintarea în vârstă.

Dezvoltarea ulterioară a senzațiilor vizuale ale copilului depinde atât de mecanismele congenitale, formate și înrădăcinate cu timpul, cât și de mecanismele dobândite în procesul de acumulare a experienței de viață.

Sursa foto: goo.gl/j4jXAo

 


Diagnosticarea-vederii-copilului-sub-1-an-1024x683.jpg
18/sept./2015

Potrivit medicilor oftalmologi, acuitatea vizuală a unui nou-născut este extrem de scăzută (0,005 – 0,015). În primele luni ea crește treptat până la 0.01 la 0.03, la 2 ani se ridică până la 0.2 – 0.3 și doar la 6-7 ani atinge 1,0.

Vizitele regulate la un oftalmolog sunt foarte importante. Prima examinare a copilului ar trebui făcută în maternitate cu scopul identificării bolilor congenitale (cataractă, tumori ale retinei (retinoblastom), glaucom, boli inflamatorii). Este obligatorie examinarea copiilor născuți prematur, pentru a exclude retinopatia de prematuritate și atrofia nervului optic. Primul an de viață al unui copil este perioada de dezvoltare intensă, astfel că vizitele la oftalmolog trebuie să se efectueze la șase luni și la un an.

La Clinica Optisan există un dispozitiv nou, care oferă în timp real:

  • Măsurarea refracției ochiului;
  • Analiza reflexului cornean (simetric sau asimetric);
  • Măsurarea diametrului pupilei la ambii ochi și a distanței dintre pupile;
  • Construirea imaginii de fixare a privirii.
    O caracteristică unică a acestui autorefractometru este capacitatea de a obține măsurători binoculare de refracție precise de la o distanță de 1 metru, fără dilatarea pupilei. Măsurătorile se efectuează concomitent la ambii ochi. Dispozitivul poate fi folosit la copiii de toate vârstele (inclusiv sugari), copiii cu nistagmus și la pacienții necooperanți.

Principiul de măsurare al autorefractometrului este bazat pe fotoskiaskopia dinamică (radiații infraroșii). De menționat că radiația în infraroșu este inofensivă pentru ochii copilului. Ea este, de exemplu, prezentă în lumina zilei și este invizibilă pentru ochii noștri.

În timpul examinării, razele infraroșii sunt proiectate pe retină prin pupilă. În funcție de eroarea de refracție, lumina reflectată produce o imagine luminoasă în interiorul pupilei.

Un examen medical în formă de joc!

Diagnosticul la copii, și în special la copiii mici, a fost întotdeauna mai dificil. Spre deosebire de un adult, un copil mic nu poate îndeplini toate cerințele medicului, învârte capul, rareori stă liniștit pe loc, nu poate concentra privirea un timp îndelungat.

Toate măsurătorile realizate cu autorefractometrul de generație nouă sunt efectuate într-un mod interactiv de joacă: camera produce un sunet special, atrăgând astfel atenția copilului, iar ecranul afișează o față zâmbitoare. Determinarea refracției durează doar câteva secunde, este non-contact, astfel încât copilul nu obosește și nu simte disconfort.

Sursa foto: goo.gl/pYQhMS

 


verificarea-vederii-copilului.jpg
18/sept./2015

Vizitele regulate la oftalmolog sunt la fel de importante ca și vaccinările și vizitele regulate la medicul pediatru. Din păcate, examinarea sumară a oftalmologului la policlinică, grădiniță sau școală nu este întotdeauna în măsură să ofere o imagine completă a stării de sănătate a ochilor copilului. Dacă dvs. nu aveți probleme cu vederea, acest lucru nu garantează că micuțul dvs. va avea o vedere excelentă. Totodată, miopia unuia dintre părinți poate să nu afecteze capacitatea de vedere a copilului. Totuși, este mai indicat să consultați un specialist.

Tehnologiile învechite de apreciere a acuității vizuale folosind tabelul de pe perete sunt în continuare utilizate în spitale, grădinițe și școli. O asemenea testare nu oferă o imagine suficient de completă a stării de sănătate vizuală. Uneori poate trece neobservată o miopie latentă, care trebuie tratată, sau o hipermetropie, care necesită în unele cazuri corecție cu ochelari.

Clinica Optisan oferă un examen diagnostic complex al sistemului vizual, consultația unui medic oftalmolog cu experiență în oftalmologie pediatrică, care poate evalua în mod corespunzător starea micului pacient și, dacă este necesar, poate iniția un tratament eficient, individualizat pentru copilul dumneavoastră. Dispozitivele de diagnosticare computerizate de nouă generație, utilizate pentru examinarea copiilor în Clinica Optisan, asigură o precizie foarte înaltă a datelor obținute.

Trebuie menționat faptul că diagnosticul oftalmologic al copiilor a prezentat întotdeauna o anumită dificultate. Copilul, spre deosebire de un adult, nu îndeplinește întotdeauna cerințele medicului, de multe ori nu-și poate evalua cu exactitate senzațiile și nu dă răspunsuri clare. De aceea, dispozitivele utilizate în diagnosticarea copiilor sunt concepute în așa fel încât rezultatul testării să nu depindă de corectitudinea acțiunilor copilului.

Este important de remarcat că, la Clinica Optisan, metodele de investigare și diagnosticare pentru copii se bazează pe aparatură modernă non-contact. Dacă în timpul examenului medicul identifică anumite probleme de vedere, copilul va primi tratamentele necesare și va fi monitorizat îndeaproape.

Măsurarea refracției în timpul diagnosticării moderne se efectuează cu ajutorul autorefracto/keratometrului. Actualmente există autorefracto/keratometre speciale pentru copii, care nu necesită fixarea exactă a ochilor copilului și chiar urmăresc mișcările ochiului. Aceste dispozitive măsoară atât refracția întregului sistem optic, cât și separat a corneei (una dintre lentilele naturale ale ochiului), ceea ce este foarte important în caz de astigmatism.

Diagnosticarea modernă presupune în mod obligatoriu examinarea fundului de ochi cu pupila dilatată. Pentru dilatarea pupilei se folosesc medicamente de noua generație, spre deosebire de atropină, ele fiind inofensive și ușor de tolerat.

Clinica Optisan oferă un diagnostic precoce al afecțiunilor oculare, asigurând posibilitatea de a începe tratamentul cât mai devreme, atunci când boala nu a avut încă un impact semnificativ asupra funcției ochiului.

Sursa foto: goo.gl/CEM5nS

 

 


Vederea-copilului-1024x640.jpg
18/sept./2015

Particularitățile aparatului vizual la copil

Funcționarea normală a sistemului vizual al copilului este o condiție necesară nu numai pentru procesul de vedere în sine ci, de asemenea, pentru dezvoltarea tuturor organelor și sistemelor. Ochiul este un organ de vedere dar și un „consumator” de energie luminoasă. Grație acțiunii stimulatoare a luminii, în organism are loc sinteza de hormoni de către glandele endocrine hipofizare, suprarenale, tiroidă, gonade şi altele. Adaptarea mai rapidă a organismului nou-născutului la condițiile mediului înconjurător, creșterea și dezvoltarea lui corespunzătoare depind, în mare măsură, de funcționarea adecvată a aparatului vizual. Acesta este motivul pentru care analizatorul vizual al copilului se formează foarte rapid. Creșterea și dezvoltarea ochiului la copil se încheie în principal către vârsta de 2-3 ani iar în următorii 15-20 ani se produc mult mai puține schimbări decât în primii ani.

  • Ochiul nou-născutului
    De regulă, ochiul nou-născutului și al copilului de vârstă mică este hipermetrop. Odată cu creșterea ochiului, refracția devine normală. În primii 3 ani de viață are loc creșterea intensă a globului ocular precum și aplatizarea corneei și, mai ales, a cristalinului.

 

  • Corneea
    În primele luni de viață, ca urmare a dezvoltării funcționale incomplete a nervilor cranieni, corneea este insensibilă. Această perioadă este deosebit de periculoasă, deoarece la pătrunderea în sacul conjunctival a corpilor străini, nu are loc iritația oculară, copilul nu prezintă durere și anxietate și, astfel, se pot produce leziuni grave ale corneei, chiar până la distrugerea acesteia. Ulterior, sensibilitatea corneei crește, iar la copilul de un an este aproape la fel ca la adult.

 

  • Irisul
    Irisul este partea anterioară a coroidei și reprezintă o diafragmă verticală cu un orificiu în mijloc – pupilă – pentru reglarea influxului de lumină în ochi, în funcție de condițiile externe. Irisul poate avea culoare diferită – de la albastru deschis la negru. Culoarea lui depinde de conținutul de melanină: cu cât este mai mare cantitatea de pigment, cu atât irisul este mai închis la culoare; o cantitate mică de pigment determină culoarea gri sau albastru deschis al ochilor. Irisul copiilor conține puțin pigment, de aceea nou-născuții și sugarii au ochi de un albastru-gri. Culoarea definitivă a irisului se stabilește către vârsta de 10 – 12 ani. La sugari, fibrele musculare care dilată pupila sunt slab dezvoltate, de aceea aceasta este îngustă (2 – 2,5 mm). La 1 – 3 ani, dimensiunea pupilei devine la fel ca la adult (3 – 3,5 mm).

 

  • Cristalinul
    Este al doilea sistem optic major, căruia îi revine aproximativ o treime din puterea de refracție a ochiului (de până la 20,0 D). Cristalinul are proprietatea de a-și schimba curbura suprafeței anterioare și de a contribui la vederea clară a obiectelor aflate la diferite distanțe (funcția de acomodare). Forma și mărimea cristalinului variază considerabil în funcție de vârstă. La nou-născuți, forma cristalinului este aproape sferică, grosimea sa este de aproximativ 4 mm, diametrul – 6 mm, iar curbura suprafeței anterioare – 5.5 mm. La adulții tineri și la vârstnici, grosimea cristalinului atinge 4,6 mm și diametrul – 10 mm; totodată, raza de curbură a suprafeței anterioare se mărește până la 10 mm, iar a celei posterioare – până la 9 mm. În consecință, are loc și modificarea puterii de refracție a cristalinului: dacă la copii aceasta este de 43,0 D, la adult ea scade la 20,0 D.

 

  • Retina
    Retina este componenta cea mai importantă a analizatorului vizual, unitatea sa periferică. Structura complexă a retinei îi permite să perceapă lumina și să transforme energia luminii în impulsuri nervoase, care apoi sunt transmise prin intermediul unui lanț de neuroni în centrele vizuale ale cortexului cerebral, unde are loc percepția și prelucrarea informațiilor vizuale. Retina reprezintă stratul interior al globului ocular, „căptușeala” fundului de ochi. Cel mai important loc al retinei este macula, cu zona sa centrală de 0,075 mm (fovea centralis). Această zonă are cea mai bună percepție a senzațiilor vizuale.

 

  • Camera anterioară a ochiului
    Camera anterioară a ochiului este delimitată în față de suprafața posterioară a corneei, la periferie (pe colțuri) – de radixul irisului, corpul ciliar, în spate – de suprafața anterioară a irisului, iar în zona pupilei – de capsula anterioară a cristalinului. La momentul nașterii copilului, camera anterioară a ochiului este deja formată, însă forma și mărimea acesteia diferă mult de camera anterioară a ochiului adultului. Acest fapt se datorează axei antero-posterioare scurte a ochiului, particularităților de formă a irisului și formei sferice a suprafeței anterioare a cristalinului.

Aproximativ 5% dintre copii se nasc cu orificiul canalului lacrimo-nazal închis dar, sub acțiunea fluidului lacrimal, acest „dop” se dizolvă aproape întotdeauna în primele zile, fapt care se soldează cu drenarea normală a lichidului lacrimal. În caz contrar, are loc staza lichidului lacrimal, conducând la dacriocistita nou-născutului.

  • Orbita
    Orbita este baza osoasă de protecție a ochiului. Trăsăturile caracteristice ale orbitei nou-născutului sunt diametrul orizontal mai mare decât cel vertical, adâncimea mică și forma aseamănătoare unei piramide triunghiulare, a cărei axă este îndreptată în față, ceea ce uneori poate crea impresia de strabism convergent. Doar peretele superior al orbitei este bine dezvoltat. La vârsta de 8-10 ani, forma și dimensiunile orbitei sunt aproape aceleași ca la adult.

 

 


Oftalmologia-pediatrica.jpg
18/sept./2015

Vederea bună este o condiție indispensabilă unei vieţi împlinite a oricărui copil.

Potrivit statisticilor mondiale, milioane de copii suferă de diverse afecțiuni ale ochilor: miopie, hipermetropie, strabism, astigmatism, ambliopie. Medicii oftalmologi au constatat că, în ultimii 10-15 ani, a crescut semnificativ numărul copiilor cu patologii ale aparatului vizual.

Posibilitatea de a vedea bine lumea înconjurătoare este foarte importantă pentru un copil, deoarece doar cu o vedere bună poate percepe toate aspectele mediului înconjurător. Pentru cei mai mici, este important ca sistemul vizual să se dezvolte în mod corespunzător. La adolescent apar alte probleme: suprasolicitarea la școală provoacă oboseala vizuală, ceea ce poate conduce la boli grave.

Oftalmologii pediatri atenţionează părinții asupra faptului că începerea cât mai devreme a rezolvării problemelor de vedere va da șanse mai mari tratării lor și va determina obținerea unui rezultat bun. În copilărie, sistemul vizual este foarte flexibil, fiind mult mai receptiv la tratamente decât la adulţi.

De aceea, este primordial să nu scăpați momentul oportun!

Dezvoltarea funcțională a ochilor începe imediat după naștere și continuă până la vârsta de 12-14 ani. Tocmai de aceea, în copilărie este mult mai simplu să tratăm cea mai mare parte a bolilor de ochi, fără a recurge la o intervenție chirurgicală, ceea ce necesită un diagnostic prompt şi inițierea în timp util a tratamentului.

Nu așteptaţi până când problema „latentă” va deveni evidentă!

Duceţi copilul la un specialist, ca să vă asiguraţi că sistemul lui vizual se dezvoltă în mod corespunzător.

La Clinica Optisan aveţi posibilitatea de a efectua un diagnostic complet. Un specialist în domeniu vă oferă detalii cu privire la diagnosticul stabilit şi prognosticul medical al stării sistemului vizual şi vă creează programe individualizate de profilaxie şi tratament. Aceste programe individualizate de tratament se elaborează pentru fiecare pacient în parte, luând în considerare nu numai starea sistemului său vizual dar și vârsta, personalitatea, stilul de viață.

Specialiştii de la Clinica Optisan au o vastă experiență de lucru cu copiii de diferite vârste. Ei dispun de cele mai moderne tehnici și sunt instruiţi în psihologia pacienţilor tineri. Acest lucru permite efectuarea unui tratament foarte eficient, dar şi confortabil, ceea ce este deosebit de important atât pentru copii, cât şi pentru părinţii lor.

Sursa foto: goo.gl/n89t6t


SOC56471-1024x684.jpg
18/sept./2015

Vederea este importantă la orice vârstă. Copiii cunosc lumea prin intermediul ochilor, adulții îi solicită din plin 8 ore la serviciu, persoanele vârstnice îi păstrează cu grijă pentru serile petrecute cu nepoții.

Considerăm vederea clară o chestiune firească și sesizăm schimbarea doar după ce depășim vârsta de 40 de ani. De multe ori la această vârstă e prima vizită la oftalmolog.

În cariera mea de medic oftalmolog, cu mulți ani de experiență profesională, am întâlnit numeroase cazuri de afecțiuni ale ochiului depistate cu multă întârziere. Susțin cu tărie că există o imperioasă nevoie de prevenție și depistare precoce a afecțiunilor oftalmologice și viciilor de refracție, pentru a oferi pacienților mei șansa reală de a avea o vedere bună.

De mai mulți ani mi-am concentrat atenția pe oftalmologia pediatrică, considerând copiii o categorie vulnerabilă. Aparatele moderne de diagnostic permit determinarea refracției și la o vârstă foarte mică, cum ar fi perioada de sugar. De aceea vă îndemn să faceți o vizită la oftalmolog chiar în primul an de viață a copilului. Dacă nu există semne de alarmă sau predispoziții familiale, prima vizită o puteți amâna până la vârsta de 3 ani.

O atitudine terapeutică corectă și individualizată, aplicată la o vârstă fragedă, crește considerabil șansele de recuperare a vederii copilului și, implicit, dezvolatrea lui intelectuală optimă, precum și performanța lui școlară.

Vă aștept cu drag la Clinica Optisan pentru a vă răspunde la toate întrebările legate de sănătatea ochilor dumneavoastră.

Cu deosedită considerație,

Dr. Alexandru Dimitriu

Medic Primar Oftalmolog


Copyright 2019 Optisan.ro

Wordpress Social Share Plugin powered by Ultimatelysocial
Facebook
YouTube
Instagram